Problema de drept
Stabilește că regulile privind recuzarea/abținerea magistraților în ipoteza „conflictului de interese” (obligația de abținere și raportarea conflictului) în forma prevăzută de art.I pct.7 sunt neclare și imprevizibile, încălcând cerințele de calitate ale legii, astfel că obiecția de neconstituționalitate este admisă. Totodată, decide constituționalitatea altor modificări referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor (inclusiv reguli privind independența la pronunțarea hotărârilor, conflictul de interese în limite prevăzute și alte dispoziții criticate), iar pentru unele capete de critică respinge obiecția ca inadmisibilă.
Dispozitiv
1. Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate privind dispozițiile art.I pct.77 [cu referire la art.52 alin.(3)], pct.108 [cu referire la art.62 alin.(12) și (13)] și pct.112 [cu referire la art.623] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. 2. Respinge, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile art.I pct.2 [cu referire la art.2 alin.(3) teza a treia], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) teza finală], pct.12 [cu referire la art.9 alin.(3)], pct.44, pct.53 [cu referire la art.39 alin.(3) și (5)], pct.54 [cu referire la art.40 alin.(4)], pct.69 [cu referire la art.49 alin.(1)], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi și (10)], pct.88 [cu referire la art.54 alin.(3)], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(1), (2), (6), (7), (8) teza a doua, alin.(9) și (10)], pct.160 [cu referire la art.100 alin.(1) lit.d1)] și pct.161 [cu referire la art.100 alin.(2)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 3. Admite obiecția de neconstituționalitate formulată și constată că dispozițiile art.I pct.7 [cu referire la art.5 alin.(1) tezele penultimă și ultimă și alin.(2) teza a doua], pct.9 [cu referire la art.7 alin.(5) sintagmele „comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităților serviciilor de informații” și „informare conformă” și alin.(7) sintagma „precum și procedurile judiciare”], pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) și (8)], pct.97 [cu referire la art.58 alin.(1) sintagmele „ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite” și „precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale, la solicitarea Ministerului Justiției”], pct.109 [cu referire la art.62 alin.(3) *) Decizia Curții Constituționale nr.33 din 23 ianuarie 2018 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.146 din 15 februarie 2018. sintagma „nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art.5 și art.8” prin raportare la art.62 alin.(13)], pct.112 [cu referire la art.622 și art.624], pct.134 [cu referire la art.73 alin.(2)], pct.143 [cu referire la art.82 alin.(2) sintagma „funcția de ministru al justiției”], pct.144 [cu referire la art.82 alin.(21) și (22) ], pct.146 [cu referire la art.82 alin.(51) și (52)], pct.153 [cu referire la art.851 sintagma „funcția de ministru al justiției”], pct.156 [cu referire la art.96 alin.(3)—(5) și (8) teza întâi], pct.157 [cu referire la art. 99 lit.r)] și pct.163 [cu referire la art.109 alin.(1) teza întâi și art.114] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.