Înalta Curte de Casație și Justiție
Decizia HP nr. 23/2017
Pronunțată la 3 aprilie 2017
Problema de drept
Stabilește interpretarea instituției obligației de a face (promisiunea bilaterală de vânzare) materializată în mecanismul „hotărârii care ţine loc de act autentic” reglementat de art. 1.279 alin. (3) teza întâi și corelat cu art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, în sensul dacă este ori nu obligatorie forma autentică a promisiunii. Se decide că, pentru a obține o hotărâre ce suplinește actul autentic, nu este obligatorie încheierea promisiunii de vânzare într-o formă autentică; forma autentică nu este o condiție pentru promisiune în vederea acestei proceduri.
Dispozitiv
Articole vizate
Articolele din selecția publică se deschid direct, în forma în vigoare azi. Restul se deschid gratuit, cu cont.
Considerentele integrale
Motivarea completă a instanței - raționamentul pe care se sprijină dispozitivul de mai sus - se citește în aplicație, alături de articolele vizate în forma lor la zi și de celelalte decizii care ating aceleași texte.
Pe baza Monitorului Oficial, scj.ro și ccr.ro, sincronizat 18 mai 2026