Decizia RIL nr. 24/2024

Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 460 alin. (5) lit. b) şi d) şi alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale pct. 38 din titlul IX „Impozite şi taxe locale” capitolul II „Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri” secţiunea a 4-a „Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, în sensul de a se stabili dacă, după depunerea declaraţiei de impunere şi stabilirea impozitului pe clădirile nerezidenţiale prin raportare la valoarea clădirii rezultată din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, valoarea impozabilă a clădirii mai poate fi sau nu stabilită, pentru acelaşi an fiscal de referinţă, pe baza unui raport de evaluare, dacă nu au intervenit schimbări cu privire la starea fizică şi/sau regimul juridic al clădirii.