Stabilește, în interpretarea și aplicarea nulității absolute în materia actelor de reconstituire a proprietății funciare, că trebuie avut în vedere regimul nulității absolute virtuale și regula tempus regit actum (ceea ce, în cauze ulterioare, condiționează analiza „în timp” a cauzelor de nulitate). Totodată, interpretează sintagmele din art. 29 alin. (2) și (31) din Legea nr. 1/2000: „fondul bisericesc al cultului” privește exclusiv patrimoniul unităților componente ale Bisericii Ortodoxe Române (nu și patrimoniul fundațiilor), „a avut în proprietate” înseamnă existența unui drept de proprietate deplin în patrimoniul structurilor de cult vizate (nu forme istorice particulare), iar la alin. (31) se are în vedere suprafața aflată în înzestrare/administrare/folosință la nivel de subiect individual care a cerut atribuirea, nu terenul aparținând cultului religios ca atare. În plus, respinge ca inadmisibilă sesizarea privind înlăturarea efectelor nulității absolute pe temei convențional (Protocolul nr. 1) și jurisprudență CEDO.
Dispozitiv
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă: 1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (vi) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, din punctul de vedere al evoluţiei în timp a cauzelor de nulitate, se va ţine seama de regimul nulităţii absolute virtuale şi de regula tempus regit actum. 2. În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în forma lor anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: Sintagma „fondul bisericesc al cultului” are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române, iar nu şi patrimoniul fundaţiilor constituite de Biserică. Sintagma „a avut în proprietate” are în vedere existenţa în patrimoniul structurilor de cult menţionate în cuprinsul alin. (2) al art. 29 a unui drept de proprietate desăvârşit, corespunzător înţelesului rezultat din interpretarea prevederilor art. 480 din Codul civil de la 1864, iar nu şi a unor forme istorice particulare ale dreptului de proprietate. 3. În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000, în forma lor anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, stabileşte că textul legal are în vedere suprafaţa de teren cu destinaţie forestieră care s-a aflat în înzestrarea, în administrarea sau în folosinţa structurilor de cult ca subiecte de drept individuale care au solicitat atribuirea în proprietate, iar nu terenul care a aparţinut, în aceleaşi modalităţi, cultului religios din care acestea fac parte. 4. Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea referitoare la înlăturarea aplicării sancţiunii nulităţii absolute a titlului de proprietate, în temeiul prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în interpretarea şi aplicarea acestei norme convenţionale.
Articolele din selecția publică se deschid direct, în forma în vigoare azi. Restul se deschid gratuit, cu cont.
Considerentele integrale
Motivarea completă a instanței - raționamentul pe care se sprijină dispozitivul de mai sus - se citește în aplicație, alături de articolele vizate în forma lor la zi și de celelalte decizii care ating aceleași texte.