Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată)

Art. 39 Codul muncii

în vigoaremodificat la 22 octombrie 2022

Articolul 39 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată) este în vigoare, în forma aplicabilă din 22 octombrie 2022. Are 5 forme în istoricul urmărit de Justify. Textul de mai jos este forma consolidată, actualizată la 13 noiembrie 2026.

(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă; b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal; c) dreptul la concediu de odihnă anual; d) dreptul la egalitate de șanse și de tratament; e) dreptul la demnitate în muncă; f) dreptul la securitate și sănătate în muncă; g) dreptul la acces la formarea profesională; h) dreptul la informare și consultare; i) dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă; j) dreptul la protecție în caz de concediere; k) dreptul la negociere colectivă și individuală; l) dreptul de a participa la acțiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat; m^1) dreptul de a solicita trecerea pe un post vacant care îi asigură condiții de muncă mai favorabile dacă și-a încheiat perioada de probă și are o vechime de cel puțin 6 luni la același angajator; n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile. (2) Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligații: a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului; b) obligația de a respecta disciplina muncii; c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă; d) obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu; e) obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate; f) obligația de a respecta secretul de serviciu; g) alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Ai găsit o eroare în text? Raportează

Istoricul formelor articolului

  1. 22 octombrie 2022în vigoare

    Forma consolidată aplicabilă în prezent

    M.Of. nr. 345 din 18 mai 2011

  2. 27 iulie 2012

    În vigoare până la 22 octombrie 2022

  3. 30 aprilie 2011

    În vigoare până la 27 iulie 2012

  4. 22 aprilie 2007

    În vigoare până la 30 aprilie 2011

  5. 22 decembrie 2003

    În vigoare până la 22 aprilie 2007

Vezi mai sus datele fiecărei forme și Monitorul Oficial. Textul integral al formelor din trecut și compararea între ele sunt disponibile în aplicație.

Vezi istoricul complet al articoluluiÎntreabă asistentul AI despre acest articolCum funcționează Legislația la zi

Întrebări frecvente despre art. 39 din Codul muncii

Ce prevede art. 39 din Codul muncii?

Art. 39 din Codul muncii prevede: „(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi: a) dreptul la salarizare pentru munca depusă; b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal; c) dreptul la concediu de odihnă anual; d) dreptul la egalitate de șanse și de tratament; e) dreptul la demnitate în muncă; f) dreptul la securitate și…” Textul integral este mai sus, pe pagină.

Este în vigoare art. 39 din Codul muncii în 2026?

Da. Forma actuală se aplică din 22 octombrie 2022 și era în vigoare la 13 noiembrie 2026, data ultimei actualizări a legislației din Justify.

Când a fost modificat ultima dată art. 39 din Codul muncii?

Forma actuală a intrat în vigoare la 22 octombrie 2022. În istoricul urmărit de Justify articolul are 5 forme, prima din 22 decembrie 2003.

Cum se citează art. 39 din Codul muncii?

Forma de citare: art. 39 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată), publicat în M.Of. nr. 345 din 18 mai 2011, forma consolidată la 22 octombrie 2022.

Text consolidat pe baza legislatie.just.ro · Actualizat la 13 noiembrie 2026

Potrivit art. 70^1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (introdus prin Legea nr. 343/2022), forma consolidată nu produce efecte juridice; textul de referință este cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.