Art. 7

(1) Orice persoană care are un interes legitim privat se poate adresa direct instanțelor de judecată competente pentru încetarea și interzicerea practicilor de concurență neloială, pentru acoperirea prejudiciilor patrimoniale și morale suferite ca urmare a acestora, fără a fi necesară parcurgerea vreunei formalități în fața Consiliului Concurenței. (2) Acțiunile izvorând dintr-o practică de concurență neloială sunt de competența tribunalului locului săvârșirii faptei sau în a cărui rază teritorială se găsește sediul pârâtului; în lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului pârâtului. (3) În vederea prevenirii unei pagube iminente, instanțele judecătorești competente pot dispune, în procedură de urgență, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existența unor practici de concurență neloială, încetarea, respectiv interzicerea acestora până la soluționarea cauzei. (4) Instanța, la cererea reclamantului, poate dispune, pe cheltuiala autorului încălcării, măsura publicării, integrale sau parțiale, a hotărârii judecătorești cu privire la o practică de concurență neloială, într-un ziar de largă circulație, disponibil în format fizic și în format digital. (5) În scopul soluționării pe cale amiabilă a diferendelor dintre părți, izvorând din încălcarea dispozițiilor prezentei legi, și fără a aduce atingere dreptului acestora de a sesiza Consiliul Concurenței, părțile pot recurge la procedura medierii, conform prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare. (6) Orice încercare de a se ajunge la un acord prin mediere cu privire la soluționarea diferendelor dintre părți nu afectează drepturile acestora de a iniția acțiuni în justiție în orice moment înainte de procesul de mediere, pe parcursul său sau după ce acesta a luat sfârșit.