Decizia HP nr. 368/2025

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 24.020/3/2023, privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 10 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 105 alin. (3) şi art. 111 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în urma depunerii declaraţiilor rectificative după recunoaşterea încadrării activităţii în condiţii deosebite de muncă, conform art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată, cu modificările ulterioare, angajatorul Institutul Naţional de Medicină Legală are obligaţia de a plăti şi diferenţele dintre cotele de contribuţii către bugetul asigurărilor sociale de stat plătite şi cele aferente pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite de muncă (constatată pe cale judiciară), respectiv care este termenul de prescripţie extinctivă în cazul acţiunilor formulate de salariaţi, având ca obiect obligarea unităţii la îndeplinirea acestei obligaţii, inclusiv pentru obligaţiile aferente perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2011 (data intrării în vigoare a actualului Cod civil), şi de la ce dată curge termenul de prescripţie.