Decizia HP nr. 37/2019

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 5.049/285/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: „1. Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, văzând că dovada dreptului de proprietate pentru reconstituire se face conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, dacă îndreptăţirea la reconstituire poate rezulta, din perspectiva prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din aplicarea principiului bunei-credinţe, văzând culpa comisiilor de fond funciar cu ocazia emiterii titlului de proprietate şi trecerea a 13 ani de la emiterea titlului de proprietate până la formularea acţiunii de constatare a nulităţii absolute a acestuia. Se are în vedere, pe de altă parte, eventuala culpă a petentei raportat la prevederile art. 12 alin. (3) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, care nu a depus niciun act doveditor conform documentaţiilor înaintate de comisiile de fond funciar, faptul că este vorba de terenuri cu vegetaţie forestieră, ce constituie bunuri de interes naţional conform prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, că petenta a folosit şi exploatat terenul cu vegetaţie forestieră 13 ani până în prezent, văzând că prin acţiunea dedusă judecăţii se invocă un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate. 2. Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000, în sensul dacă aceste prevederi se raportează la suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră ce a aparţinut în proprietatea, înzestrarea, folosinţa sau administrarea unităţilor de cult, ca subiecte de drept individuale care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, sau la terenul ce a aparţinut, în aceleaşi modalităţi, cultului religios din care acestea fac parte. 3. Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, respectiv dacă este îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate atât fostul proprietar, cât şi titularul unui drept de folosinţă considerat «proprietar util». 4. Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000, respectiv dacă aceste prevederi se aplică «automat» şi cererilor de reconstituire formulate anterior intrării în vigoare a acestor prevederi, văzând că hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate a comisiei judeţene de fond funciar a fost emisă după intrarea în vigoare a acestor dispoziţii legale.”