Înalta Curte de Casație și Justiție

Decizia HP nr. 40/2026

HP - hotărâre prealabilăÎCCJcomplet unificatadmitere

Pronunțată la 9 martie 2026 · Publicată în M.Of. nr. 665 din 11 august 2026

Problema de drept

Stabilește de la ce moment începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani pentru cererile în conflicte de muncă privind plata unor drepturi salariale/patrimoniale constând în compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat (art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii), atunci când compensarea este permisă doar la încetarea raportului de muncă (art. 146 alin. (3)). Decide că termenul de prescripție începe, în ipoteza unui drept actual izvorât din zile neefectuate până la încetare, de la momentul încetării raportului de muncă, iar pentru intervalul care depășește reportul de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) dreptul la compensare subzistă numai dacă angajatorul nu a oferit efectiv posibilitatea efectuării concediului ori nu există dacă angajatul a refuzat să își efectueze concediul deși i s-a oferit posibilitatea.

Dispozitiv

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 20.893/3/2023 şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) raportat la prevederile art. 146 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 268 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, în ipoteza pretenţiilor pecuniare derivate din zilele de concediu neefectuate până la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu, izvorâte dintr-un drept actual, începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă. Pentru intervalul care depăşeşte termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul de a obţine compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă subzistă atunci când angajatorul nu a oferit în mod efectiv angajatului posibilitatea de a exercita acest drept şi, respectiv, nu există atunci când angajatul s-a abţinut să îşi efectueze concediul anual plătit, deşi i s-a oferit această posibilitate.

Articole vizate

Articolele din selecția publică se deschid direct, în forma în vigoare azi. Restul se deschid în aplicație.

Considerentele integrale

Motivarea completă a instanței - raționamentul pe care se sprijină dispozitivul de mai sus - se citește în aplicație, alături de articolele vizate în forma lor la zi și de celelalte decizii care ating aceleași texte.

Pe baza Monitorului Oficial, scj.ro și ccr.ro · Actualizat la 6 noiembrie 2026 · cea mai recentă decizie: 21 septembrie 2026