HP - hotărâre prealabilăÎCCJcontencios administrativ și fiscaladmitere
Pronunțată la 13 octombrie 2014
Problema de drept
Stabilește interpretarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea de drepturi persoanelor persecutate din motive politice, inclusiv problema dacă și persoanele declarate „chiaburi” (categorii sociale necompatibile cu orânduirea instaurată după data de 6 martie 1945) pot beneficia de aceste drepturi, cu condiția dovedirii încadrării în ipotezele lit. a)-e) și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale. De asemenea, stabilește că noțiunea de „domiciliu obligatoriu” din art. 1 alin. (1) lit. d) vizează doar măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu îngrădirea dreptului de a-și alege liber domiciliul, nu și limitarea doar a libertății de circulație, iar drepturile pot fi acordate membrilor familiei (soț/soție și copii) ai persoanei vizate, care au locuit cu aceasta în perioada de referință, sub rezerva îndeplinirii acelorași condiții.
Dispozitiv
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în consecinţă, stabileşte următoarele: 1. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege şi persoanele care făceau parte, în perioada de referinţă, din categorii sociale necompatibile cu orânduirea socială instaurată în România după data de 6 martie 1945, cum ar fi cazul chiaburilor, în măsura în care fac dovada că se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de lit. a)-e) ale aceluiaşi alineat şi îndeplinesc şi celelalte condiţii impuse de lege. 2. În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. d) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare: a) noţiunea de „domiciliu obligatoriu” se referă numai la situaţia în care a fost instituită măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu, cu consecinţa îngrădirii dreptului de alegere în mod liber a domiciliului, iar nu şi la cazurile în care persoana în cauză şi membrii familiei sale au avut limitată doar libertatea de circulaţie; b) pot beneficia de drepturile prevăzute de decretul-lege membrii familiei – soţul/soţia şi copiii – ai persoanei care a avut stabilit domiciliul obligatoriu şi care au locuit împreună cu aceasta în perioada de referinţă, sub rezerva îndeplinirii aceloraşi condiţii ca şi persoana principal vizată de măsura administrativă.
Articolele din selecția publică se deschid direct, în forma în vigoare azi. Restul se deschid gratuit, cu cont.
Considerentele integrale
Motivarea completă a instanței - raționamentul pe care se sprijină dispozitivul de mai sus - se citește în aplicație, alături de articolele vizate în forma lor la zi și de celelalte decizii care ating aceleași texte.