Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată)

Art. 22 Codul de procedură civilă - Rolul judecătorului în aflarea adevărului

în vigoaremodificat la 14 februarie 2013vizat de 3 decizii CCR-RIL-HP

Articolul 22 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată), cu denumirea marginală „Rolul judecătorului în aflarea adevărului”, este în vigoare, în forma aplicabilă din 14 februarie 2013. Are 2 forme în istoricul urmărit de Justify. Îl vizează 3 decizii obligatorii (CCR, RIL, HP). Textul de mai jos este forma consolidată, actualizată la 13 noiembrie 2026.

(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie. (4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă. (5) Cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora. (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. (7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă.

Ai găsit o eroare în text? Raportează

Istoricul formelor articolului

  1. 14 februarie 2013

    În vigoare până la 14 februarie 2013

  2. 14 februarie 2013în vigoare

    Forma consolidată aplicabilă în prezent

Vezi mai sus datele fiecărei forme și Monitorul Oficial. Textul integral al formelor din trecut și compararea între ele sunt disponibile în aplicație.

Cum a decis jurisprudența

Distribuția soluțiilor din deciziile CCR, RIL și HP care vizează acest articol și anii în care s-au concentrat. Sunt numărate toate deciziile, nu doar cele afișate mai jos.

Admitere 1 · Respingere 0 · Inadmisibil 2

Pe ani

20162025

Evoluția interpretării

Deciziile CCR, RIL și HP care vizează acest articol, în ordine cronologică. Semnalele se referă strict la acest articol, iar fiecare decizie publicată duce la problema de drept și dispozitivul ei.

  1. Decizia RIL nr. 19/2016posibil depășită

    24 octombrie 2016 - admitere

    Decizia RIL 19/2016 - posibil depășită de o decizie ulterioară pe acest articol.

  2. Decizia HP nr. 73/2021posibil depășită

    11 octombrie 2021 - inadmisibil - materie civilă

    Decizia HP 73/2021 - posibil depășită de o decizie ulterioară pe acest articol.

  3. 27 octombrie 2025 - inadmisibil - complet unificat

Semnale generate automat din datele deciziilor - au caracter documentar, nu constituie consultanță juridică și nu înlocuiesc verificarea textului deciziei.

Deschide analiza completă în aplicație

Pe acest articol se sprijină 3 decizii obligatorii.

Vezi raza de efect în aplicație
Vezi deciziile pe acest articolVezi istoricul complet al articoluluiÎntreabă asistentul AI despre acest articolCum funcționează Legislația la zi

Întrebări frecvente despre art. 22 din Codul de procedură civilă

Ce prevede art. 22 din Codul de procedură civilă?

Art. 22 din Codul de procedură civilă are denumirea marginală „Rolul judecătorului în aflarea adevărului” și prevede: „(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în…” Textul integral este mai sus, pe pagină.

Este în vigoare art. 22 din Codul de procedură civilă în 2026?

Da. Forma actuală se aplică din 14 februarie 2013 și era în vigoare la 13 noiembrie 2026, data ultimei actualizări a legislației din Justify.

Când a fost modificat ultima dată art. 22 din Codul de procedură civilă?

Forma actuală a intrat în vigoare la 14 februarie 2013. În istoricul urmărit de Justify articolul are 2 forme, prima din 14 februarie 2013.

Ce decizii obligatorii vizează art. 22 din Codul de procedură civilă?

Art. 22 din Codul de procedură civilă este vizat de 3 decizii obligatorii (1 RIL, 2 HP). Cele mai recente: Decizia HP nr. 385/2025, Decizia HP nr. 73/2021, Decizia RIL nr. 19/2016.

Cum se citează art. 22 din Codul de procedură civilă?

Forma de citare: art. 22 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republicată), forma consolidată la 14 februarie 2013.

Text consolidat pe baza legislatie.just.ro · Actualizat la 13 noiembrie 2026

Potrivit art. 70^1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (introdus prin Legea nr. 343/2022), forma consolidată nu produce efecte juridice; textul de referință este cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.