Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată)

Art. 145 Codul muncii

în vigoaremodificat la 22 octombrie 2022

Articolul 145 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată) este în vigoare, în forma aplicabilă din 22 octombrie 2022. Are 7 forme în istoricul urmărit de Justify. Textul de mai jos este forma consolidată, actualizată la 13 noiembrie 2026.

(1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. (2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile. (3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum și zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. (4) La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor și perioada absenței de la locul de muncă în condițiile art. 152^2 se consideră perioade de activitate prestată. (5) În situația în care incapacitatea temporară de muncă sau concediul de maternitate, concediul de risc maternal ori concediul pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta se întrerupe, urmând ca salariatul să efectueze restul zilelor de concediu după ce a încetat situația de incapacitate temporară de muncă, de maternitate, de risc maternal ori cea de îngrijire a copilului bolnav, iar când nu este posibil urmează ca zilele neefectuate să fie reprogramate. (6) Salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual și în situația în care incapacitatea temporară de muncă se menține, în condițiile legii, pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical.

Ai găsit o eroare în text? Raportează

Istoricul formelor articolului

  1. 22 octombrie 2022în vigoare

    Forma consolidată aplicabilă în prezent

    M.Of. nr. 345 din 18 mai 2011

  2. 10 decembrie 2018

    În vigoare până la 22 octombrie 2022

    M.Of. nr. 345 din 18 mai 2011

  3. 25 ianuarie 2015

    În vigoare până la 10 decembrie 2018

  4. 27 iulie 2012

    În vigoare până la 25 ianuarie 2015

  5. 22 aprilie 2007

    În vigoare până la 27 iulie 2012

  6. 5 iulie 2005

    În vigoare până la 22 aprilie 2007

  7. 22 decembrie 2003

    În vigoare până la 5 iulie 2005

Vezi mai sus datele fiecărei forme și Monitorul Oficial. Textul integral al formelor din trecut și compararea între ele sunt disponibile în aplicație.

Vezi istoricul complet al articoluluiÎntreabă asistentul AI despre acest articolCum funcționează Legislația la zi

Întrebări frecvente despre art. 145 din Codul muncii

Ce prevede art. 145 din Codul muncii?

Art. 145 din Codul muncii prevede: „(1) Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. (2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile. (3) Sărbătorile legale în care nu se lucrează,…” Textul integral este mai sus, pe pagină.

Este în vigoare art. 145 din Codul muncii în 2026?

Da. Forma actuală se aplică din 22 octombrie 2022 și era în vigoare la 13 noiembrie 2026, data ultimei actualizări a legislației din Justify.

Când a fost modificat ultima dată art. 145 din Codul muncii?

Forma actuală a intrat în vigoare la 22 octombrie 2022. În istoricul urmărit de Justify articolul are 7 forme, prima din 22 decembrie 2003.

Cum se citează art. 145 din Codul muncii?

Forma de citare: art. 145 din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, republicată), publicat în M.Of. nr. 345 din 18 mai 2011, forma consolidată la 22 octombrie 2022.

Text consolidat pe baza legislatie.just.ro · Actualizat la 13 noiembrie 2026

Potrivit art. 70^1 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 (introdus prin Legea nr. 343/2022), forma consolidată nu produce efecte juridice; textul de referință este cel publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.