Decizia HP nr. 40/2023

Respinge, ca inadmisibile, sesizările formulate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 581/36/2022, şi Curtea de Apel Braşov – Secţia penală, în Dosarul nr. 419/64/2022, prin care se solicită dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: 1. „Dacă eroarea de procedură, constând în omisiunea instanţei de apel de a analiza o cauză de încetare a procesului penal, întemeiată pe incidenţa dispoziţiilor referitoare la prescripţia răspunderii penale şi efectele Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 358/26.05.2022, poate fi examinată ca motiv al contestaţiei în anulare, prevăzute de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, în etapa admiterii în principiu sau după parcurgerea acestei etape, în raport cu existenţa unor circumstanţe noi, evidenţiate după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare cu privire la cauza de încetare a procesului penal, şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României, coroborate cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, referitoare la efectele obligatorii şi pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale a României în cauzele definitiv soluţionate.” 2. „În interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, constituie o eroare de procedură omisiunea instanţei de apel de a analiza, potrivit art. 5 din Codul penal, incidenţa în cauză a unei legi penale mai favorabile cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale?”