Decizia HP nr. 56/2021

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 722/111/2020, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: 1. Dacă, raportat la dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, art. 211 din Legea nr. 62/2011 sau art. 268 din Codul muncii, personalul din justiţie care, fiind în imposibilitate obiectivă de a beneficia şi care nu a beneficiat de recunoaşterea drepturilor salariale stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, recunoscute în favoarea altor salariaţi prin hotărâri judecătoreşti anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, este îndreptăţit la acordarea retroactivă, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, a drepturilor salariale stabilite şi recunoscute prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul Legii nr. 7/2019 în favoarea altor salariaţi care şi-au desfăşurat activitatea în aceleaşi condiţii; 2. Într-o cauză având ca obiect o cerere de chemare în judecată prin care se solicită obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri pentru săvârşirea unor fapte de discriminare salarială de către aceştia, în calitatea lor de ordonatori de credite, pentru perioada 1.01.2010-8.04.2015, şi întemeiată în drept pe dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care din textele legale ce reglementează cursul prescripţiei dreptului material la acţiune este incident, anume: art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, art. 211 lit. c) din Legea nr. 62/2011 sau art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii?; 3. În cazul în care aplicabile speţei sunt incidente prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, termenul de prescripţie curge de la momentul producerii actului de discriminare (plata efectuată discriminatoriu în temeiul unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în perioada 2006-2009, ale căror dispozitive au fost lămurite în cursul anului 2019 ca urmare a pronunţării Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul Legii nr. 7/2019), de la data publicării Deciziei nr. 7/2019 sau de la momentul în care diferenţele salariale trebuiau să fie plătite lună de lună?; 4. Dacă publicarea Deciziei nr. 7/2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii constituie momentul obiectiv de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune având ca obiect acordarea de despăgubiri reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referinţă sectorială (VRS), conform prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 (5%, 2% şi 11%), şi a aplicării coeficientului de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport cu indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. – Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006), pentru perioada 1.01.2010-8.04.2015, cauza juridică a acţiunii fiind fapta discriminatorie săvârşită în anul 2019 de ordonatorul de credite?